Mult prea trista

Te amo en tus crisis y en tus calmas....
Da,asa e...te iubesc...si asta e partea care imi displace cel mai tare,pentru ca,intr-un mod sau altul imi fac rau singura...
De ce trebuie sa imi zboare gandul la tine de la fiecare melodie pe care o ascult,de la fiecare film pe care il vad sau de la fiecare expresie pe care,fara sa vreau,am "imprumutat-o" de la tine??
De ce toti barbatii pe care ii vad mi se par ori foarte insignifianti ?
De ce in toate persoanele din jurul meu caut si gasesc intotdeauna ceva care sa imi aminteasca de tine??
De ce simt nevoia sa ma epuizez muncind cat mai mult doar pentru a nu ma gandi la tine?
Prea multe intrebari la care as vrea sa stiu raspunsul...si nu atat raspunsul,cat o solutie ca sa imi revin...
Dar,partea proasta este ca stiu deja raspunsul...pentru ca te iubesc....si jur ca as vrea sa te pot uri numai sa nu ma mai simt atat de rau...

CHANGES IN MY LIFE..I WANT YOU BY MY SIDE...

Nu credeam vreodata ca voi putea fi atat de afectata de despartirea asta...dar,se pare ca asa a fost sa fie...Din punctul meu de vedere am facut toate eforturile posibile sa fie bine si sa fim impreuna...ar fi genial daca in loc sa taci si sa ma eviti,ai avea si tu un punct de vedere...Ceea ce ma doare cel mai tare este ca intr-un mod sau altul inca mai visez ca intr-o zi vom fi unul langa celalalt..impreuna,fericiti....

Asta nu e singura schimbare ce a intervenit in viata mea..din contra,incet-incet,tot ceea ce obisnuiam sa numesc"viata de zi cu zi" se transforma in"oare ce mai urmeaza?"...am un sentiment foarte negativist si cred ca urmeaza sa se intample ceva rau..sper sa ma insel totusi...

Ceea ce ma socheaza este ca am inceput,fara sa imi propun in mod expres asta,sa renunt la teatru si sa fiu cat se poate de sincera ,mai ales cu mine insami...incerc sa vad asta ca pe un lucru pozitiv...